http://doceboro.altervista.org/
Acest articol l-am preluat si l-am tradus din "La repubblica".
Public acest articol pentru a va da seama cam cum merg lucrurile aici. Ostire dramatica se transforma foarte usor intr-o posibilitate pentru a pune la inoiala comportamentul nostru in strainatate.
Urmariti cu atentie articolul propriu-zis si comentariile. Nu au nici o legatura.
Flacari intr-o tabara de romi la Magliana, Roma Italia
Flacari pe baracile de romi din strada Candoni, aproape de autostrada Roma-Fiumicino. Se cerceteaza asupra rugului.
Un martor vorbeste de cocteiluri Molotov si spune ca a vazut trei masini pornind in viteza lasind in spate trei baraci in flacari.
Toate
acestea s-au intimplat ieri seara in vecinatatea taberei de romi unde luni a avut loc recensamantul Crucii Rosii.
Politia a interogat persona care a dat alarma la 113. Intr-un al doilea moment aceasta persoana si-a schimbat declaratiile, fapt pentru
care a fost tinuta pentru declaratii toata noaptea. Pentru moment politia dezminte faptul ca au fost folosite cocteiluri Molotov. Mai multe
amanunte se vor descoperi dupa examenele facute de pompieri si echipa speciala a politiei.
Locuitorii taberei au chemat ajutoarele, iar ieri au fost vizitati si de primarul Romei, Gianni Alemanno. Se pare ca nu au fost raniti dar
si in timpul noptii flacarile erau inca inalte.
La aceasta tabara luni, 21 iulie a inceput recensamantul Crucii Rosii.
Comentarii din partea cititorilor:
1 Trimis de Ermetek, 23 iulie 2008, 10:53
In acele zone s-au verificat furturi de goaina de pe acoperisul baracilor pentru a fi vanduta pe piata neagra. Se poate confirma si de
catre Telecom. In zona sunt si multe uscaturi si vegetatie uscata, fapt pentru care nu as fi mirat sa fie cauza focului. In orice caz este un
adevarat scandal cazul in care focul nu a fost pus intentionat, toate acestea fiind folosite pentru a incalzi si mai mult spiritele.
2. Trimis de Bruno04, 23 iulie 2008, 09:29
Acolo este un adevarat cenru de furturi. Se poate intreba la firma de mijloace publice Atac Roma si la mecanici trenului
Fiumicino-Orte care, atunci cand se opreste in statia Muratella urca un pusti de 15 ani, evalueaza starea de lucruri apoi coboara in
graba dupa care urca unul mai mare si fura din buzunarele cator mai multi pasageri care se afla la usa. Nimeni nu aude si nimeni nu vede nimic. Cand sunt intrebate femeile din tabara despre aceste lucruri ele raspund ca nu se intampla
asa ceva.Ceea ce am povestit mai sus s-a intamplat in data de 27 martie 2007 dar se petrece in fiecare seara.
23 iulie 2008
21 iulie 2008
Gesturi mici redau increderea în noi, românii di străinătate.
http://doceboro.altervista.org
Vreau să încep aceasta serie de articole prin a descrie o întâmplare care m-a determinat să cred că într-o zi, noi, românii di afara graniţelor ţării vom putea fi şi mândrii de concetăţenii noştri, nu doar să ne fie ruşine când ne uităm la televizor, la stiri. Acest fapt nu este extraordinar de ieşit din comun, dar se întâmplă atât de rar încât îţi vine firesc să-l consideri excepţional.
Iată despre ce este vorba:
Eu locuiesc într-un oras mic din Italia. După cum se stie în orasele mici este mult mai uşor să fi privit cu circumspecţie sau, cel puţin, cu mici prejudecăţi, atunci când eşti diferit de băştinaşi, indiferent că eşti român, om de culoare, chinez sau altă naţionalitate. Am un prieten care locuieşte într-un bloc de mai multe apartamente din care doar câteva sunt ocupate de catre străini. Marcel, căci aşa se chiamă amicul meu, s-a hotărât să dea o alta faţă priveliştii din jurul blocului. În faţa blocului exista o mică porţiune de pământ arid, nefolositor şi neutilizat de nimeni. Deci, s-a pus pe treaba şi, cu ajutorul vecinilor italieni, a cumpărat pământ fertil şi după o zi de muncă terenul a devenit pregătit pentru plantarea unor flori. El s-a ocupat de acest lucru şi, în curand, au început să răsară si florile.
Ceea ce mi s-a părut interesant este faptul că vecinii lui Marcel au adunat bani şi i-au plătit ziua de munca fără a fi solicitaţi în nici un fel de catre amicul meu.
De ce mi se pare deosebit acest lucru? Pentru că aici în Italia, foarte mulţi români lucreaza zile şi săptămâni întregi fără a fi plătiţi.
Îmi place să cred ca în scurt timp globalizarea poate duce ca străinii dintr-o ţară pot fi consideraţi oaspeţi, nu musafiri nepoftiţi. Aştept comentariile voastre şi, dacă locuiţi în străinătate şi vi se întâmplă să auziţi sau să trăiţi voi inşivă astfel de întâmplări, povestiţi-le aici.
Vreau să încep aceasta serie de articole prin a descrie o întâmplare care m-a determinat să cred că într-o zi, noi, românii di afara graniţelor ţării vom putea fi şi mândrii de concetăţenii noştri, nu doar să ne fie ruşine când ne uităm la televizor, la stiri. Acest fapt nu este extraordinar de ieşit din comun, dar se întâmplă atât de rar încât îţi vine firesc să-l consideri excepţional.
Iată despre ce este vorba:
Eu locuiesc într-un oras mic din Italia. După cum se stie în orasele mici este mult mai uşor să fi privit cu circumspecţie sau, cel puţin, cu mici prejudecăţi, atunci când eşti diferit de băştinaşi, indiferent că eşti român, om de culoare, chinez sau altă naţionalitate. Am un prieten care locuieşte într-un bloc de mai multe apartamente din care doar câteva sunt ocupate de catre străini. Marcel, căci aşa se chiamă amicul meu, s-a hotărât să dea o alta faţă priveliştii din jurul blocului. În faţa blocului exista o mică porţiune de pământ arid, nefolositor şi neutilizat de nimeni. Deci, s-a pus pe treaba şi, cu ajutorul vecinilor italieni, a cumpărat pământ fertil şi după o zi de muncă terenul a devenit pregătit pentru plantarea unor flori. El s-a ocupat de acest lucru şi, în curand, au început să răsară si florile.
Ceea ce mi s-a părut interesant este faptul că vecinii lui Marcel au adunat bani şi i-au plătit ziua de munca fără a fi solicitaţi în nici un fel de catre amicul meu.
De ce mi se pare deosebit acest lucru? Pentru că aici în Italia, foarte mulţi români lucreaza zile şi săptămâni întregi fără a fi plătiţi.
Îmi place să cred ca în scurt timp globalizarea poate duce ca străinii dintr-o ţară pot fi consideraţi oaspeţi, nu musafiri nepoftiţi. Aştept comentariile voastre şi, dacă locuiţi în străinătate şi vi se întâmplă să auziţi sau să trăiţi voi inşivă astfel de întâmplări, povestiţi-le aici.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
